A fi poet asemănător se arată
cu a nu tulbura adevărul deloc,
ori a-ți flagela pielea delicată,
inimile mângâind cu al sângelui foc!

A fi poet înseamnă a cânta libertatea
pentru a-ți fi ție asemănătoare.
Nu-și cântă durerea privighetoarea,
de aceea ea are o singură cântare.

Canarul are o voce neobișnuită, anume
râsului jalnic sunătoare, hazlie…
Cuvântul dorit este cântat de lume
pe propria limbă, chiar de broască să fie.

Mahomet a interzis în Coran
să se bea băutură spirtoasă,
dar bea vin poetul mai avan
atunci când durerea-l apasă!

Atunci când poetul la iubită-a venit,
iar ea doarme cu altul, poetul,
de balsamul dătător de viață păzit,
nu va-ncerca să-i împlânte stiletul.

Dar arzând de-al geloziei curaj
va fluiera până acas` cu tărie:
„Că voi muri vagabond nu-i necaz
pe pământ, și asta se știe”.